MANAGEMENTUL TIMPULUI (II)

Cele mai multe persoane care întâmpină dificultăţi în a-şi administra corect timpul sunt adesea perturbate de factorii denumiţi „hoţi de timp”. Dintre aceştia, cei mai des întâlniţi sunt:

incapacitatea de a spune NU;

e-mailurile şi internetul;

telefonul care sună des (incapacitatea de a refuza apelurile sau de a le scurta);

amânarea sarcinilor neplăcute;

vizitatorii neprogramaţi (colegi, clienţi);

lipsa abilităţii de delegare a sarcinilor;

lipsa unei priorotizări a sarcinilor de lucru;

lipsa de organizare.

Aceştia sunt doar o parte din factorii care determină neîncadrarea în termenele limită, lucrul peste program şi stresul la locul de muncă etc.

Pentru a putea dobândi abilităţi de management al timpului, fiecare persoană trebuie să adopte metode care o caracterizează, care se potrivesc personalităţii sale şi stilului de viaţă. Nu există „reţete” pentru un management al timpului. Metodele existente pot ajuta oamenii să îşi personalizeze propriul management al timpului.

Cuvintele cheie de la care trebuie să pornească acest demers sunt : prioritizare, organizare şi planificare.

Organizare – reprezintă prima etapă a unei bune planificări. Aceasta presupune listarea tuturor sarcinilor care trebuie îndeplinite într-o anumită perioadă de timp (zi, săptămână, lună etc).  Fiecare persoană decide dacă perioada de timp trebuie să fie mai mică sau mai mare. Este necesară utilizarea agendelor, a  carneţelelor datate. Iniţial se notează toate acţiunile care trebuie îndeplinite, indiferent care sunt mai importante. De asemenea, este de o mare importanţă flexibilitatea.

Prioritizarea – presupune stabilirea unor criterii pentru a ierarhiza activităţile menţionate în etapa de organizare şi efectiv ordonarea acestora în funcţie de urgenţa cu care trebuie realizate.

La un nivel simplu, prioritizarea sarcinilor se poate face pe baza constrângerilor, pe baza beneficiilor pe care îndeplinirea anumitor sarcini le-ar putea aduce sau pe baza presiunii pe care amânarea lor o produce. Prioritizarea bazată pe valoarea sarcinilor sau pe baza beneficiilor aduse de realizarea anumitor activităţi este cea mai comună şi cea mai raţională metodă. Rezultatele acesteia sunt adesea eficiente.

Planificarea – presupune crearea unei liste a principalelor activităţi care au fost prioritizate şi alocarea unui timp estimativ pentru derulare. Din nou, flexibilitatea este importantă, deoarece există posibilitatea să intervină anumiţi factori care să poată scurta sau prelungi perioada de timp alocată unei activităţi sau care pot anula anumite sarcini.

Programanea adecvată a acitivăţilor care trebuie îndeplinite ajută la:

*ce se poate îndeplini în mod realistic într-o anumită perioadă de timp;

*utilizarea eficientă a timpului avut la dispoziţie;

*alocarea de timp suficient pentru activităţile care trebuie neapărat realizate;

*rezervarea unui anumit timp pentru activităţile care pot apărea neprogramat;

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu:

Powered by WordPress | Designed by: free wp themes | Thanks to hostgator coupon code and cheap hosting