COMUNICAREA ASERTIVĂ

Există momente în activitatea noastră zilnică în care, din diverse motive, ar trebui să îi refuzăm pe ceilalţi în anumite privinţe, însă nu avem curajul de a face acest lucru. De asemenea, există situaţii în care simţim că părerea noastră trece neobservată sau situaţii în care pur şi simplu nu ne putem controla modul în care ne exprimăm. În toate cele trei cazuri, şi exemplele ar putea continua, modul în care comunicăm ne poate ajuta să transmitem corect mesajele către ceilalţi.

Asertivitatea reprezintă abilitatea de a ne exprima opiniile, gândurile, sentimentele într-un mod direct, sincer, fără însă a încălca drepturile celorlalte persoane. Asertivitatea este calea de mijloc între un comportament agresiv şi unul pasiv. Aceste două extreme sunt cauza multor stări negative pe care le experimentăm ca urmare a comunicării deficitare cu cei din jur, cum ar fi:

– anxietate, care în cele din urmă poate conduce spre un comportament de evitare, determinându-ne să ocolim persoanele şi lucrurile care nu ne fac să ne simţim tocmai confortabil;

– frustrare,  deoarece lăsăm propriile nevoi să fie puse pe ultimul loc, fiind atenţi doar la nevoile celorlalţi;

– depresie, deoarece uneori ne simţim neajutoraţi, fără control asupra lucrurilor care ni se întâmplă;

– resentimente pentru cei care nu ne respectă sau care nu ne iau în considerare;

– violenţă, deoarece mânia neeprimată corespunzător şi la momentele oportune, devine din ce în ce mai mare, explodând apoi.

Relaţiile noastre cu cei din jur sunt influenţate de modalitatea în care ne exprimăm opiniile, sentimentele. Persoanele non-asertive întâmpină dificultăţi în a-şi exprima atât stările negative, cât şi pe cele pozitive, ceea ce poate dezorienta comportamentul celorlalţi.

Pentru a putea întelege mai bine cele menţionate, avem următorul exemplu:

„Am observat că de fiecare dată când intri în criză de timp, mă încarci de sarcini care trebuie finalizate într-un timp mult prea scurt, presându-mă apoi să le termin. Ştiu că eşti foarte îngrijorat, că sunt lucruri foarte importante şi că sub orice formă ele trebuie terminate la termen, însă atunci când vii şi mă întrerupi din lucru pentru a mă întreba în cât timp termin, devin din ce în ce mai agitat, mai frustrat pentru faptul că trebuie să lucrez în stres şi am tendinţa de a greşi, de a consuma şi mai mult timp. De acum înainte aş vrea să ştiu din timp care sunt lucrurile previzibile, pe care trebuie să le pregătesc liniştit într-un anumit termen. În situaţiile în care voi fi nevoit să realizez lucruri într-un timp limitat şi foarte scurt, aş dori să îmi prezinţi situaţia, sarcina, termenul limită şi să fiu lăsat să lucrez liniştit”.

Ceea ce este important de reţinut este că atunci când comunicăm asertiv trebuie să ţinem cont de trei aspecte:

empatie/înţelegere: trebuie să îi comunicăm interlocutorului că îi înţelegem sentimentele şi că nu intenţionăm să ne certăm (în exemplul dat, „Ştiu că eşti foarte îngrijorat”);

înţelegerea problemei („ştiu {…} că sunt lucruri foarte importante şi că sub orice formă ele trebuie terminate la termen”);

comunicarea schimbării pe care o doreşti („De acum înainte aş vrea să ştiu din timp care sunt lucrurile previzibile, pe care trebuie să le pregătesc liniştit într-un anumit termen. În situaţiile în care voi fi nevoit să realizez lucruri într-un timp limitat şi foarte scurt, aş dori să îmi prezinţi situaţia, ceea ce trebuie făcut, termenul limită şi să fiu lăsat să lucrez liniştit”).

Pentru a comunica asertiv:

-foloseşte un limbaj ferm al corpului, care să susţină punctul tău de vedere (priveşte persoana în faţă, păstrează un ton calm şi liniştit);

-foloseşte întotdeauna persoana „I”, concentrându-te pe problema respectivă şi nu pe persoana căreia îi vorbeşti („Aş vrea să îmi pot exprima mereu opiniile până la capăt” şi nu „Întotdeauna mă întrerupi când vorbesc”); fă mereu referire la fapte şi nu judeca persoanele care le întreprind;

-gândeşte şi vorbeşte despre tine în termeni pozitivi (elimină comentariile/întrebările frecvente de tipul „Este doar părerea mea”, „Nu ştiu…”, „Cred…”, „Este bine?”);

-ai curajul să exprimi dorinţe fără a oferi explicaţii (un simplu „Nu” este suficient, fără scuze pentru acesta);

-asumă-ţi responsabilitatea în mod conştient pentru ceea ce faci tu, evitând să îţi asumi faptele altora (folosind expresii precum „Decizia mea este…”/ ”Eu vreau să…”);

-exprimă-ţi sentimentele pe care anumite comportamente ţi le produc;

-exprimă-te clar, obiectiv, nu îi invita pe ceilalţi să te refuze (“Ai vrea, te rog, să…” şi nu „Te deranjează dacă/să…?”, „De ce nu faci…?”).

Comunicarea noastră cu cei din jur este un element cheie pentru relaţiile pe care le dezvoltăm. În loc să încercăm să citim gândurile celorlalţi sau să ne aşteptăm ca ei să le ghicească pe ale noastre, trebuie să învăţăm să ne exprimăm asertiv, fără a jigni sau fără a ne situa pe ultimul loc propriile nevoi. La început poate fi dificil, însă prin exerciţiu putem reuşi să ne îmbunătăţim relaţiile cu ceilalţi, dar şi starea noastră generală de bine.

Surse utilizate în redactarea acestui articol:

http://www.uiowa.edu/ucs/asertcom.shtml

http://www.cci.health.wa.gov.au/resources/docs/Info-assertive%20communication.pdf

http://serenityonlinetherapy.com/assertiveness.htm

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu:

Powered by WordPress | Designed by: free wp themes | Thanks to hostgator coupon code and cheap hosting